Prezentare generală a pieței aurului – iulie 2026: navigarea într-un mediu economic în schimbare

Înțelegerea evoluției recente a aurului și a principalilor factori determinanți

Prețul aurului a scăzut cu 10,4% de la o lună la alta, testând pragul psihologic important de 4.000 USD/uncie, înainte de a închide la 3.972 USD/uncie la 1 iulie 2026. În ciuda acestei corecții, aurul rămâne în creștere cu 19,0% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Traiectoria descendentă a aurului s-a desfășurat în două faze distincte:

• Lichidarea pozițiilor speculative: Declinul inițial de la maximul istoric de 5.595 USD/uncie, înregistrat la 29 ianuarie, a fost determinat în mare parte de lichidarea pozițiilor speculative. Această dezinvestire s-a reflectat în scăderea volumelor zilnice de tranzacționare și a interesului deschis (open interest) la Chicago Mercantile Exchange (CME), în reducerea ratelor de leasing (lease rates) și în diminuarea asimetriei volatilității opțiunilor (option volatility skew).
• Vânturile potrivnice generate de politica monetară din SUA: Mai recent, declinul continuu a fost determinat de înăsprirea condițiilor monetare din SUA, caracterizată prin creșterea ratelor dobânzilor pe termen scurt, a randamentelor reale ale obligațiunilor pe termen lung și de aprecierea dolarului american. Aurul a evoluat într-o corelație negativă puternică cu acești factori. În ultima lună, corelația sa zilnică a fost de -0,77 cu randamentul real al obligațiunilor guvernamentale americane pe 10 ani și de -0,89 cu indicele dolarului american (DXY).

În cadrul ședinței din iunie, Rezerva Federală a SUA (Fed) și-a revizuit în sens ascendent prognoza privind inflația de bază PCE, la 3,3% (+0,6 puncte procentuale). Deși piața contractelor futures pe rata fondurilor federale (Fed funds rate) anticipează în prezent puțin peste o singură majorare de 25 pb, funcția de reacție a politicii monetare a Fed, care integrează aceste proiecții, indică cel puțin două majorări de câte 25 pb până la sfârșitul anului.

Indicatori tehnici și perspective de evaluare

• Perspectiva tehnică: Aurul a coborât sub media mobilă pe 200 de zile, situată la 4.475 USD/uncie, pe fondul unui momentum tehnic slab. Deși încearcă să se mențină peste pragul de 4.000 USD/uncie, se anticipează un suport tehnic mai puternic în jurul nivelurilor de 3.700 USD/uncie și 3.400 USD/uncie. Este probabil ca aceste niveluri să atragă cumpărători pe termen lung, precum băncile centrale, utilizatorii industriali și producătorii de bijuterii.
• Indicatori de evaluare: Aurul a scăzut cu 28,4% față de maximul din ianuarie, intrând într-o piață descendentă (bear market) pronunțată. Acesta rămâne cu aproximativ 17% peste tendința sa reală post-mileniu, exprimată pe scară logaritmică (ajustată cu indicele prețurilor de consum din SUA – CPI), valoarea sa justă fiind estimată la 3.450 USD/uncie. Cu toate acestea, între 2000 și 2026, aurul s-a apreciat cu o rată anuală compusă de creștere reală de 6,6%, ceea ce corespunde unui randament anual nominal compus de 9,2%, calculat pe baza valorii medii a CPI din SUA.
• Raportul aur-argint (Mint Ratio): Raportul aur-argint a atins un vârf de 121:1 în perioada pandemiei de COVID-19, înainte de a coborî la un minim de 45,9:1 în ianuarie. În prezent, se situează la 69:1, aliniindu-se mediei sale post-mileniu și indicând că evaluarea relativă a aurului nu este una extremă.

În ciuda reducerii cu 1 punct procentual, la 5%, a marjei pentru contractele futures pe aur de către CME, la sfârșitul lunii mai, volumul de tranzacționare a scăzut considerabil. În cele două săptămâni încheiate la 30 iunie, volumul mediu a fost de 155.000 de loturi, în scădere cu 69% față de sfârșitul lunii ianuarie. Interesul deschis (open interest) al investitorilor non-comerciali a scăzut la un minim al ultimelor decenii, de 339.300 de loturi, la sfârșitul lunii iunie. De la începutul anului, deținerile de lingouri aprobate de COMEX au scăzut cu 270,4 tone, până la 857,2 tone. În schimb, deținerile din tezaurul Bank of England au crescut cu 506 tone față de minimul înregistrat în aprilie 2025, ajungând la 5.491,6 tone. Piața fondurilor tranzacționate la bursă (ETF) susținute de aur a reflectat, de asemenea, această slăbiciune, deținerile reducându-se cu 72,7 tone în luna încheiată la 26 iunie, anulând astfel cea mai mare parte a creșterilor înregistrate de la începutul anului și situându-se la doar +23,6 tone.

Dinamica pieței argintului și platinei

Piața descendentă a metalelor prețioase s-a intensificat cel mai puternic în cazul argintului (-20,8% față de luna precedentă) și al platinei (-17,0% față de luna precedentă).

Argintul sub presiune

Argintul a scăzut la 57,55 USD/uncie, menținând totuși un avans de 59,6% față de aceeași perioadă a anului trecut. Metalul se tranzacționează cu mult sub media sa mobilă pe 200 de zile, situată la 69,35 USD/uncie, iar indicatorii de momentum semnalează condiții de supravânzare (oversold), pe măsură ce speculatorii își majorează pozițiile short. După un raliu puternic în 2025, în care prețul a crescut de peste patru ori în decurs de douăsprezece luni, argintul s-a corectat cu peste 50% față de maximul istoric atins la 29 ianuarie.

Declinul argintului de la începutul acestui an a fost declanșat de înăsprirea cerințelor privind marjele pentru contractele futures, care a redus volumele de tranzacționare și interesul deschis (open interest). Cererea a fost afectată suplimentar de majorarea tarifului vamal la import din India, de la 6% la 15%, ceea ce a determinat prăbușirea importurilor de argint ale Indiei în luna mai, cu 94% față de aceeași perioadă a anului trecut, până la doar 1,06 milioane de uncii. Sentimentul de pe piața instrumentelor derivate rămâne negativ (bearish), rata de leasing pe o lună trecând în teritoriu negativ, iar asimetria delta 25 a volatilității opțiunilor cu scadența la o lună s-a deplasat cu 6% în favoarea opțiunilor put pe argint.

Cu toate acestea, deținerile fizice din tezaure prezintă semne de stabilizare. Deținerile de argint aprobate de COMEX au scăzut cu 208,4 milioane de uncii față de vârful de 531,9 milioane de uncii înregistrat în octombrie 2025, însă par să se stabilizeze. În mod similar, stocurile de lingouri ale LBMA din Londra au scăzut ușor, cu 6,7 milioane de uncii, de la sfârșitul anului 2025, până la 887,7 milioane de uncii. Deficitele structurale de ofertă din ultimii ani înseamnă că până și o creștere modestă a cererii ar putea pune rapid presiune asupra lichidității și ar putea împinge prețurile în sus.

Deficitul structural al platinei

Prețul platinei a scăzut la 1.542 USD/uncie (+14,2% față de aceeași perioadă a anului trecut). Interesul redus al investitorilor este evident în lichidările din piață: deținerile ETF susținute de platină au scăzut cu aproximativ 93.000 de uncii în iunie (în principal ca urmare a ieșirilor din fondurile din SUA), ducând ieșirile nete de la începutul anului la 590.000 de uncii. Deținerile din tezaurele COMEX au scăzut cu 43.700 de uncii în iunie (-243.800 de uncii de la începutul anului), în timp ce interesul deschis (open interest) la CME s-a redus cu 31,3% de la începutul anului. Rata de leasing pe o lună pentru platină rămâne stabilă, la aproximativ 5,25%.

Deși platina se confruntă cu factori macroeconomici nefavorabili pe termen scurt, World Platinum Investment Council (WPIC) a publicat o perspectivă pe cinci ani, care indică un deficit structural accentuat pe termen lung:

• Aprovizionare stagnantă: Oferta totală până în 2030 este estimată la o medie anuală de 7,47 milioane de uncii (5,55 milioane de uncii din producția minieră și 1,92 milioane de uncii din reciclare), ceea ce indică o evoluție practic stagnantă.
• Cerere în evoluție: Un declin constant al cererii din industria auto va fi compensat de creșterea cererii industriale din sectoarele producției de sticlă, echipamentelor medicale și celulelor de combustie cu hidrogen. Cererea din sectorul bijuteriilor și cea investițională (în special pentru lingouri și monede în China) este estimată să rămână stabilă.
• Epuizarea stocurilor: Acest dezechilibru structural va conduce la deficite consecutive de ofertă, reducând până aproape de zero, până în 2030, stocurile de platină aflate la suprafață (above-ground stocks). Lichiditatea actuală a pieței este susținută temporar doar de lichidările speculative ale ETF-urilor.

Aprovizionarea din minele de aur și raritatea structurală

Deși producția globală de aur din exploatările miniere a atins un nivel record de 3.816,8 tone în 2025 (+2,0% față de aceeași perioadă a anului trecut), creșterea ofertei pe termen lung rămâne extrem de redusă. Din 2018, ritmul mediu anual de creștere a producției miniere a fost de doar 0,4%.

În 2025, China a fost principalul producător mondial, cu 384,3 tone, urmată de Rusia (345 tone) și Australia (293,2 tone). Cu toate acestea, rezervele Chinei (3.200 tone) sunt semnificativ mai mici decât cele ale Australiei (13.000 tone) și ale Rusiei (12.000 tone). Deși revizuirile recente ale datelor efectuate de Metals Focus au inclus încă 621 de tone cumulate provenite din exploatarea artizanală și la scară mică a aurului (ASGM), începând cu 2015, acest lucru modifică doar stocul total estimat, fără a accelera ritmul de creștere a producției.

Industria minieră se confruntă cu constrângeri structurale semnificative:

• Descoperiri tot mai puține și de dimensiuni tot mai reduse: S&P Global a raportat că nu au fost realizate descoperiri majore de aur în perioada 2023–2024, iar aproape toate resursele nou adăugate au fost identificate cu decenii în urmă. Dimensiunea medie a unei descoperiri s-a redus la 4,4 milioane de uncii în perioada 2020–2024, față de 7,7 milioane de uncii în perioada 2010–2019.
• Costuri în creștere accelerată: Costurile implicite ale descoperirilor au crescut exponențial de la sfârșitul anilor 1990, ceea ce înseamnă că este nevoie de mult mai mult timp și de resurse financiare mai mari pentru a descoperi cantități tot mai mici de aur.
• Declinul activității de explorare: Producătorii, tot mai puțin dispuși să își asume riscuri, își redirecționează capitalul din activitățile de explorare către dezvoltarea resurselor existente. Cheltuielile reale pentru explorare s-au redus cu 55% față de nivelul maxim atins în 2012.

Concluzie

Deși o Rezervă Federală cu o politică monetară restrictivă (hawkish) și un dolar american puternic reprezintă factori nefavorabili ciclici pe termen scurt pentru metalele prețioase, perspectivele acestora pe termen lung rămân susținute în mare măsură de raritatea structurală. Odată ce actualul ciclu de înăsprire a politicii monetare se va atenua, oferta globală limitată din exploatările miniere, deficitele structurale persistente de ofertă și epuizarea stocurilor aflate la suprafață vor crea premisele următorului val major de creștere al pieței metalelor prețioase.

Rămâneți la curent

Pentru informații în timp real despre evoluția prețului aurului și tendințele pieței, descărcați Raportul nostru lunar privind aurul (disponibil în limba engleză).